Despre corectitudinea politica.

Ce este corectitudinea politica?
Corectitudinea politica (CP) este dogma oficiala; noua ideologie morala care ni se baga pe gat non-stop. Pentru a o combate mai bine, trebuie sa o intelegem. Corectitudinea este extrem de ostila ideii de libertate individuala, sustinand implicare deplina a statului in viata indivizilor; prin acesta CP este o dogma TOTALITARISTA! Bineinteles, CP e plina de contradictii si stupizenii; totul in jurul ei pluteste intr-un ocean de ipocrizie si bigotism!

Una din trasaturile fundamentale ale CP o reprezinta pervertirea limbajului. Cateva exemple simple: „animal de casa” a devenit „animal de companie”; „cainii strazii” sunt „caini comunitari”; „sotul/sotia” a devenit „partener”; „fortele de opresiune” (politie, jandarmerie etc.) au devenit „forte de ordine”; „tiganii” au devenit „membri ai comunitatii rrome”; „dusmanii poporului”(i.e. criticii CP) sunt acum „rasistii, xenofobii, extremistii, antisemitii, discriminatorii, homofobii, ultranationalistii, traditionalistii, fascistii” etc.

Corectitudinea politica insista foarte mult asupra ceea ce numeste „comportament responsabil” prin aceasta, amestecandu-se in sfera vietii private mult mai mult decat o facea moralitatea traditionala. Nenumarate noi reguli au fost impuse de stat si de organizatii private. Sa ne gandim doar la regulile pentru fumatori, de exemplu, tratati din ce in ce mai clar, drept niste paria ai societatii. Desigur, e o dovada de ipocrizie crasa pentru o ideologie care pretinde ca oamenii nu trebuie „discriminati” sub nici o forma! Dar, fireste, fumatorii, nu-i asa, se expun unui „risc la sanatate” si ii expun si pe cei din jur (ma refer la ideea cretina de „fumat pasiv”). Bineinteles, doar dogmaticii CP au calificarea sa spuna ce comportament e „riscant” (i.e. rau) si care nu e. Dupa ce criterii?! Cam alea de genul „asa vor muschii mei”!

Aceasta frenezie a reglementarii ne aminteste de „vremurile bune” ale Inchizitiei. Desigur, limbajul e diferit: interventia statului in viata privata se prezinta sub eufemismele de „ajutor”, „sprijin”, „combaterea extremismului” etc. Suntem bombardati de campanii pentru sanatate sau contra „discriminarii”! Orice atitudine critica sau tentativa de gandire libera este in mod automat o „prejudecata” pentru cainii de paza ai CP! Una dintre tintele corectitudinii politice, este aceea de a reglementa orice actiune umana, inscriind-o intr-un „cod de conduita”. Exista coduri „deontologice” aproape pentru orice profesie sau pentru orice gen de activitate! Formalismul si artificialitatea relatiilor dintre oameni a ajuns la cote extreme! Nici o grija, se poate si mai rau!

Corectitudinea politica se bazeaza pe o interpretare extrem de negativa a umanitatii. Dealtfel, majoritatea teoriilor morale si religiilor au manifestat tendinta de a denigra potentialul uman. Reprezentarea oamenilor ca niste fiare care vor fi pedespite pentru pacatele lor reapare in cele mai multe dintre religiile lumii; dar cu toate acestea, si calitatile umane erau recunoscute, si potentialul de a fi „mantuiti”. Orientarea antiumanista a CP este insa fara nuante si fara salvare! Exagerarea problemelor si riscurilor de tot felul e comparabila doar cu denigrarea capacitatii oamenilor de a le face fata.

O obsesie a CP o reprezinta siguranta individuala. Pe altarul sigurantei, trebui jertifita orice libertate individuala! Psihoza supravegherii video, despre care am scris destul de mult in acest site, reprezinta un exemplu fundamental pentru ceea ce e CP si ce face ea din oameni: niste indivizi infricosati, fara personalitate, tematori, instrainati!

Una din greselile celor care critica CP, din perspectiva moralitatii traditionale, este identificarea acesteia cu „libertinajul sexual”. Nimic mai fals! CP este o morala in care sexul si sexualitatea sunt infierate cu tarie! De pe alte pozitii, e adevarat! Relatiile sexuale nu mai sunt condamnate direct, ci doar pentru „riscurile” lor: obsesia hartuirii sexuale, obsesia fata de abuzurile fata de copii, teama irationala privind SIDA sau alte boli etc. Chiar si contraceptivele orale sunt criticate din punctul de vedere al CP: pentru posibilele efecte adverse ale pilulelor! (Inutil sa mai spun ca moralistii traditionalisti au preluat acest limbaj corect politic!) Curios si totusi nu, homosexualitatea e privita cu simpatie de CP, dar in acelasi timp, relatiile dintre barbati si femei sunt asociate cu violurile (cel putin la modul simbolic)! Asta pentru ca, potrivit dogmei CP, femeia este prin definitie o victima in relatia ei cu un barbat!

Propovaduirea abstinentei sexuale de astazi se bazeaza pe ideea CP ca oamenii sunt fiinte degradate si pline de perversitate. Distrugerea libertatii sexuale, obtinuta in occident in anii ’60 si ’70, dar pierduta in anii ’80 si ’90 nu e o „reusita” a moralitatii traditionale, ci a CP, care a reusit sa asocieze ideea de sex liber cu cea de „comportament iresponsabil”. Aici, moralistii traditionalisti se intalnesc cu noii moralisti CP.

Familia traditionala este o tinta predilecta a CP. E atacata din mai multe pozitii. Pe de-o parte, se incearca impunerea altor forme de „familii”: monoparentale, casatorii intre homosexuali, mai cu jumatate de gura: poligamii etc. Pe de alta parte, parintilor li se ia dreptul de a-si creste copii dupa cum considera. Interventia statului in viata si educatia copiilor este tot mai mare. Sinistrul educatiei din Romania a vrut sa impuna obligativitatea gradinitelor pentru copii de la 3 ani: a renuntat la aceasta masura, doar pentru simplul fapt ca oricum, sunt mult mai putine gradinite decat e nevoie, chiar si in conditiile in care gradinita nu e obligatorie!! Numarul asistentilor sociali, al psihologilor scolari a crescut exponential in ultimii ani – iar puterea lor se mareste pe zi ce trece! In viitor, sunt convins, copii nu vor mai fi crescuti in familii, ci in centre speciale! Deja, statul are dreptul sa dispuna arbitrar de copii, cand considera de cuviinta! Un caz poate extrem, dar perfect simptomatic, este acela al copiilor unei romance din Italia care au fost luati de langa mama lor, pentru ca erau prea inteligenti (deci mama lor era prea aspra cu ei!).

Principiul evitarii riscurilor atribuie un rol minim actiunii umane. Viziunea escatologica a CP este cea a unui destin implacabil, in care CP joaca rolul de a-i avertiza pe oameni, in loc sa-i indrume. Oamenii sunt considerati fiinte fara putere, care pot doar sa evite sa-si asume riscuri. Opinia ca nu detinem nici un control asupra vietilor noastre si suntem complet iresponsabili e sustinuta de multe teorii „psihologice” la moda. Isteria multor femei e automat explicata prin dezechilibre hormonale. Aproape orice fapta antisociala este explicata prin „abuzuri suferite in copilarie”. In stilul asta vom ajunge ca in Erewhon, unde criminalii sunt considerati bolnavi psihic.

CP este o expresie a instrainarii oamenilor si a dezagregarii comunitatilor. Unii politicieni afirma ca viata de azi ofera mai multe optiuni oamenilor, prin faptul ca oamenii sunt mai instrainati in societate. Din pacate insa, izolarea sociala nu ajuta la dezvoltarea unei gandiri critice. Teoretic, oamenii au mai multa „libertate de alegere”, dar practic, aceasta se manifesta de obicei printr-o incercare de adaptare la neputinta. Intr-o astfel de lume, orice incercare de a depasi media si mediocritatea este privita cu suspiciune, sau chiar cu ostilitate. Eroismul azi nu mai inseamna „sa-ti asumi niste riscuri” ci sa „rezisti la stress”! Cei care incearca sa-si controleze propriile vieti, dincolo de presiunile societatii, sunt considerati maniaci sau nebuni!

Corectitudinea politica, dupa cum ii spune si numele, are o influenta foarte mare in viata sociala si politica! Cainii de paza ai CP sunt in primul rand, tot felul de asociatii si ONG-uri care se erijeaza in reprezentii diverselor categorii sociale: comunitati etnice, homosexuali, oameni cu diferite probleme comune etc. etc. Nu intamplator, abundenta acestor ONG-uri, coincide cu increderea tot mai mica a oamenilor in politicienii care ii reprezinta in mod democratic. Din pacate, sunt destui care, desi critica activitatea acestor organizatii agresive, fac totusi greseala sa le considere implicit drept reprezentanti ai celor pe care pretind ca-i reprezinta, fie ca e vorba de tigani, homosexuali, invalizi, bolnavi de SIDA, „societatea civila”, revolutionari etc. In realitate, membrii acestor asociatii nu se reprezinta decat pe ei insisi, in ciuda pretentiilor lor ca nu ar fi asa! Iar in Europa, cel putin, aceste ONG-uri reprezinta mana invizibila care le da bani: Uniunea Europeana, care vrea sa distruga sentimentele nationale; morala traditionala; cultura europeana – pentru a impune, cu forta, corectitudinea politica!

As putea fi intrebat: Cu ce ar trebui inlocuita corectitudinea politica? Raspunsul e simplu: cu o teorie a libertatii individuale; cu ideile de libertate si responsabilitate personala; cu un individualism sanatos, centrat pe individ! LIBERTATEA VS. TIRANIE – asta reprezinta pentru mine lupta impotriva corectitudinii politice!

Am citit o carte foarte interesanta, numita „Cultura fricii”, scrisa de Frank Furedy, aparuta la editura Antet. Stilul cartii aminteste de clasica „Frica de libertate” a lui Erich Fromm. Subiectul este deosebit de interesant, vizand transformarea recenta a societatii occidentale si nu numai in ceea ce autorul numeste o „cultura a fricii”. Cultura fricii se bazeaza pe cateva trasaturi definitorii: obsesia sigurantei personale, lipsa increderii in oameni, deresponsabilizarea individului si incriminarea oricarui tip de risc asumat, minimalizarea actiunii individuale, exagerarea pana la grotesc a pericolelor de tot felul, pervertirea limbajului in scopul infricosarii oamenilor etc.Si in Romania se poate observa acest fenomen din plin. Sa observam influenta majora a televiziunii si a mass-media in general. In orice jurnal de stiri, locul cel mai important e luat de crime, violuri, agresiuni, accidente rutiere etc. Aceasta concentrare ne face sa credem ca traim intr-o lume extrem de periculoasa in care viata ne este pusa permanent in primejdie. Expresii ca „suntem ingrijorati ca”, „ingrijorator”, „abuzuri”, „riscurile crescute ale”, „abuzul de alcool”, „stresul”, „amenintarea terorismului”, „incalzirea globala”, „sindrom”, „epidemie” etc. au intrat in vocabularul de zi cu zi, creand un univers terifiant.

More…

Obsesia sigurantei imbraca multe forme: panouri uriase de pe sosele „Stop accidentelor! Viata are prioritate”; reclame obsedante „evitati excesul de zahar, sare si grasimi”; mesaje pe cutiile de tigari; jandarmi care incadreaza orice manifestatie, oricat de inofensiva ar fi; camere de supraveghere video in magazine, scoli, gari, metrou, autobuze, pe blocuri etc. etc. ;ingradirea oricarui spatiu deschis iar exemplele ar putea continua. Ii rog pe cititorii mei sa se gandeasca la aceasta problema si sa gaseasca exemple.

As vrea sa tratez recenta „campanie impotriva violentei in scoli”. Fara indoiala, au existat si exista cazuri de elevi care se bat sau de elevi ce fac misto de profesorii lor. Dar in fapt, aceastea sunt doar cazuri izolate. Nu si pentru mass-media sau pentru autoritatile de stat! Daca ar fi sa ne luam dupa ce vedem la televizor, scolile sunt locuri foarte periculoase pentru elevi. Materiale video cu elevi care jignesc profesorii au fost prezentate si rasprezentate (un post tv nu s-au sfiit sa dea un astfel de filmulet vechi de 3 ani, pentru a justifica „violenta din scoli” de azi!). Pentru cineva care ia de bun tot ce apare pe sticla, scolile romanesti sunt focare de anarhie si violenta. Ceva trebuie facut, nu-i asa?! Cu cat mai multa fermitate!

Aceasta obsesie a „sigurantei elevilor” cum se traduce practic? Prin sisteme de supraveghere video (mai putin in salile de clasa, deocamdata – desi ministrul Adomnitei ar vrea!); bodyguarzi in scoli; uniforme obligatorii pentru elevi (ca in vremea comunismului); uneori chiar carduri de acces pentru elevi; garduri inalte care inconjoara scolile (tin minte si acum un reportaj despre o scoala mai darapanata in care o reporterita repeta obsesiv „aceasta scoala nu are nici un gard macar!”, desi altele erau problemele respectivei scoli). Dumnezeule!!! Stop! Daca nu aveti creierul spalat de televizor, va implor sa va ganditi: Cum vor creste copii in asemenea lagare concentrationare?! Ce fel de oameni vor deveni?! Ce comportament vor avea mai tarziu in societate?! Vor fi educati pentru a fi oameni liberi, responsabili, increzatori in sine si in cei din jur? Sau dimpotriva?!

Intr-o societate de tip bigbrother relatiile dintre oameni sunt pervertite: increderea in oameni dispare pentru a fi inlocuita de teama. Mania supravegherii video este o expresie a acestei temeri continue fata de ceilalti oameni. Prin creearea unei sigurante artificiale, se pierde ceva esential: sentimentul comunitatii. Iadul e pavat intodeauna cu intentii bune! Cine renunta la libertate de dragul sigurantei nu e demn nici de libertate nici de siguranta.

Am intalnit de atatea ori raspunsul “Ce daca sunt urmarit? nu am nimic de ascuns!” incat imi vine sa-mi smulg parul din cap! Oare celor care se autoamagesc cu faptul „ca nu au nimic de ascuns”, nu le-a trecut nici macar o secunda pin cap ca cei care instaleaza sisteme de supraveghere nu sunt niste ingeri care ne vor binele?! Mi se pare halucinant sa-ti exprimi pe de-o parte neincrederea in autoritatile statului, pe motivul cat se poate de intemeiat ca sunt putred de corupte, si pe de alta parte, cand aceleasi autoritati ne orwellizeaza, vai.. ce bine fac! totul e in „avantajul” nostru! Inca ceva: Ce control avem asupra datelor noastre personale? Practic, zero! Putem stii cum sunt folosite aceste date?! Nu!

Dar sa presupunem, prin absurd, ca autoritatile ne vor tot binele din lume! Cum ramane insa cu libertatea individuala? Cum ramane cu dreptul la intimitate si la o viata privata (drepturi garantate de Constitutie, apropo)? Daca nu am gresit cu nimic, de ce trebuie sa fiu urmarit non stop? De ce sa fiu filmat, poate amprentat, sa-mi fie supravegheate comunicatiile prin telefon, pe internet etc.? De ce sa fiu tratat ca un potential infractor? (Un comentator mi-a spus ca sigur pun la cale ceva „ilegal” pentru ca nu sunt de acord cu sistemele de supraveghere video!) In masura in care gandesc, da, comit „crima de gandire”!

Inca un lucru. Cine e statul asta ca sa decida ce e bine si ce e rau? E cumva Dumnezeu? O entitate supranaturala? Tot ce emana de la guvern si de la autoritati are valoare de bine absolut? Nu intelegeti ca exact asta e TOTALITARISMUL?! In 1989 nu tin minte sa se fi scandat “Vrem supraveghere video! Vrem siguranta!”. Nu, oamenii au murit atunci pentru LIBERTATE! Merita sa lupti pentru asta! Chiar sa mori! Asta nu vor intelege niciodata egoistii obsedati de propria lor siguranta!

Implementarea corectitudinii politice in Romania.

Cea mai simpla definitie a totalitarismului este urmatoarea: tot ceea ce nu e interzis este obligatoriu! Iar Guvernul si Parlamentul din Romania ilustreaza pe zi ce trece aceasta afirmatie. Se voteaza sau se emana zilnic tot felul de legi si regulamente idioate care limiteaza libertatile individuale. Desigur, multe din aceste legi si regulamente ne sunt impuse de catre UE – unde sunt clocite si emanate intr-un mod netransparent si nedemocratic. Dar nici cu Parlamentul Romaniei – organism care in teorie (nu si in practica) reprezinta cetatenii – nu mi-e rusine!

Ultima gaselnita e urmatoarea. S-a votat o lege „pentru o alimentaţie sănătoasă în unităţile de învăţământ preuniversitar”! In obisnuitul stil comunist, deputaţii au adoptat legea cu 186 voturi „pentru”, nici un vot „împotrivă” şi 3 abţineri. Printre prevederile acestei legi, se interzice prepararea, comercializarea şi distribuirea alimentelor nerecomandate şcolarilor. Alimentele nerecomandate vor fi definite de o comisie a ministerului sanatatii. Proiectul mai prevede că alimentele nerecomandate sunt cele care au un aport suplimentar de grăsimi, zahăr, sare, îndulcitori, aditivi alimentari şi au un efect dăunător sănătăţii. De asemenea, meniurile servite în cantinele unităţilor de învăţământ vor fi avizate de specialişti în nutriţie acreditaţi de Ministerul Sănătăţii. Cine vor fi acesti „specialisti”? Naiba stie!

Sa trecem peste faptul ca majoritatea elevilor nu mananca in scoli, ci acasa. Iar daca isi cumpara produse „nesanatoase”, o fac de la buticuri, nu din scoala. Sau, la fel cum minorilor le sunt interzise bauturile alcoolice, le vor fi interzise si dulciurile, bauturile carbogazoase, hamburgherii?! Apropo, o asemenea lege ar trebui aplicata si elevilor care au implinit 18 ani si sunt cetateni in toata regula, nu? Mai da-o in ma-sa de Constitutie, nu-i asa, „domnilor” deputati?

Un anumit „domn” deputat pe nume Sorin Paveliu din partea PDL a spus că „alimentele care au mai mult de 3% grăsimi sunt toxice„! (Sincer nu mai am ce sa comentez la o asemenea tampenie! probabil ca si laptele matern e toxic, nu?!) El a propus şi interzicerea reclamei în şcoli la alimente de tip fast-food şi la răcoritoare, dar şi introducerea de avertismente pe astfel de alimente, la fel ca pe pachetele de ţigări. O voce rationala a avut doar deputatul PNL Mihăiţă Calimente a spus că „este aberant să se spună cuiva ce şi cum să mănânce„.

Nu e numai aberant, ci reprezinta totodata o incalcare grosolana a libertatilor individuale! Nu vreau sa fiu inteles gresit – nu condamn alimentatia sanatoasa. Dimpotriva! Dar nu este treaba Statului sa imi spuna mie ce am voie si ce n-am voie sa mananc!!! Indiferent sub ce pretext! Asta e alegerea mea! Daca vreau sa-mi distrug ficatul mancant cartofi prajiti de la fast-food, este problema mea personala! Nu pot accepta sa-mi controleze Statul viata in cele mai mici detalii!

Stiu, multi giboni nu vor intelege ceea ce critic eu aici – vor zice ca le vreau raul elevilor! Dar nu e asa! Ceea ce critic eu este modul totalitar de gandire; statul de tip dadaca – adica noi, oamenii suntem complet idioti si nu stim sa ne protejam sanatatea decat daca da Statul o lege prin care sunt interzise alimentele „nesanatoase”! Oribil! Ingrozitor! Ce poate urma? Sa ne intoarcem la „alimentatia rationala” din „epoca de aur”? Sa putem manca doar in cantine gigantice detinute de stat – care ne va alimenta „sanatos” (ma rog, ce considera Statul de cuviinta ca fiind sanatos)? E un cosmar!

As dori sa vorbesc pe scurt despre un subiect care merita cu siguranta dezvoltat. Si anume despre o forma de totalitarism care se vede tot mai puternic in Romania: statul in rol de sfatuitor. De cateva luni de zile, la posturile tv sau de radio, suntem bombardati cu urmatorul mesaj „evitati consumul excesiv de zahar, sare si grasimi”. Mai recent, au introdus un nou clip „consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii”. Asta vine la mai mult timp dupa mesajele inscrise pe pachetele de tigari, gen „fumatorii mor mai tineri” etc. Nu ma intelegeti gresit; nu neg faptul ca fumatul dauneaza sanatatii, la fel consumul exagerat de alcool, si abuzurile alimentare sau de orice alta natura. Dar… exista un dar!

Ideea subinteleasa in toate aceste „campanii” e ca individul, cetateanul redus la rang de „consumator”, este un cretin congenital lipsit de orice simt al raspunderii si care trebuie dadacit permanent. Daca nu ii scrii mesaje pe pachetele de tigari, saracul de el nu stie ca fumatul il poate imbolnavi. La fel, nu stie nici ca daca bei mult timp si in cantitati mari risti sa-ti paradesti ficatul. etc. Si „sfaturi” dau de fapt toate „autoritatile” statului: politia ne „invata” sa respectam regulile de circulatie, CNCD-ul sa nu-i „discriminam” pe bietii „rr…rrromi”, nu stiu ce agentie sau ONG ne zice ca drogurile ucid etc. etc.

Dar chiar ne cred pe toti tampiti?! Nu stim sa judecam cu capul nostru?! Libertatea implica printre altele responsabilitatea fiecaruia fata de propria persoana. Nu trebuie sa vina cineva (statul) sa-mi spuna mie ce e bine si ce e rau pentru mine!!! Asta imi pot spune prietenii, parintii, sau o pot gandi cu capul meu ca de aia il am pe umeri!

Bineinteles, in spatele tuturor acestor campanii, e un ocean de ipocrizie si niste mega-afaceri. Fiindca reclama la tv costa mult! Cu atat mai revoltat sunt fiindca e vorba de bani publici! Nu inteleg DE CE trebuie sa platesc eu pentru a asculta (sau a vedea) niste mesaje STUPIDE cum sunt cele cu „zaharul, sarea si grasimile”, cu „alcoolul” sau cu „stop accidentelor”?! Sa nu mai zic de „stop prejudecatilor fata de tigani” ca sa nu mi se ziCA CA sunt rasist.

M-am saturat de toate prostiile astea.. si tare mi-e teama ca in cazul multor persoane, aceste mesaje eu un efect opus celui pe care se zice ca il propaga! Sau cine stie, poate chiar asta se doreste?

Credeti ca puteţi să spuneţi ceea ce gândiţi? Credeţi că limitele libertăţii dumneavoastră de expresie sunt îngrădite doar de bun-simţ, de raţiune şi educaţie? Credeţi că timpurile în care Partidul, Conducătorul, Ducele sau Fuhrerul au totdeauna dreptate au apus? Ei bine, vă înşelaţi! E drept, Partidul, Conducătorul, Ducele sau Fuhrerul nu mai au dreptate, însă există o dreptate (dincolo de adevăr, bineînţeles, dar ce este adevărul?) pe care, la noi în ţară, o formulează şi o afirmă o instituţie precum Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Alaturi de CNA si CNCSIS, CNCD reprezinta o adevarata politie a gandirii in Romania.

Nu s-a abrogat (deocamdata) articolul 30 din Constituţia României. Avem libertate de exprimare, dar – nu e aşa? – suntem liberi să spunem „ce trebuie” şi nu ce credem. Cine decide ce trebuie să spunem? Conştiinţa noastră? Raţiunea noastră? Bunul-simţ? Nu! Există însă nişte convenţii internaţionale, nişte hotărâri de guvern, nişte organizaţii nonguvernamentale şi, desigur, nişte instituţii ale statului care au grijă să ne formeze să spunem ce trebuie şi, dacă îndrăznim să apelăm la bunul-simţ personal, să ne tragă părinteşte de urechi. Există un „Frate mai Mare”(Big Brother) care are grijă de noi.

Dar să vedem ce este cu acest Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării. Această instituţie a fost inventată de guvernul Năstase pentru a „da bine” în faţa diferitelor organizaţii nonguvernamentale şi a armatelor de politicieni „corecţi politic” din Occident. Faptul că această instituţie nu este rezultatul unei dezbateri publice şi nici măcar a unei dezbateri în Parlament arată nelegitimitatea sa naţională. Cu toate acestea, vorbim încă de un Consiliu Naţional. Cât despre cât de „naţional” este CNCD-ul, vom vedea şi mai departe.

CNCD-ul a fost întrebuinţat, aşa cum îi stătea bine oricărei instituţii a statului din timpul guvernării Năstase, în scopuri politice. Un caz flagrant este cel al domnului Mircea Mihăieş, sancţionat cu amenda maximă în decembrie 2004, pentru că îndrăznise să se lege (într-un text dur ca limbaj, dar corect în ideile sale principale) de electoratul Partidului Social-Democrat. De menţionat că domnia sa nici nu fusese chemat la audieri, decizia fiind luată după capul membrilor acestei instituţii. Victoria în alegeri a lui Traian Băsescu şi răsturnarea situaţiei din Parlament a făcut ca şi CNCD-ul să schimbe macazul. Domnul Mihăieş a trebuit să plătească o amendă… însă una mult mai mică. Deh! Se schimbaseră stăpânii.

Dar nu întrebuinţarea politică a acestei instituţii este lucrul cel mai grav. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu e periculos pentru că ar fi folosit în lupta politică (acolo un rol însemnat are un cu totul alt Consiliu, cel pentru studierea arhivelor Securităţii- CNSAS-ul). Lucrul cu adevărat grav este acela că prin însăşi natura sa, CNCD-ul este o instituţie menită să judece şi să sancţioneze delicte de opinie. Care delicte de opinie? Păi de data aceasta trebuie să ignorăm articolul 30 din Constituţia României? Nu. Deloc. Avem libertate de expresie tocmai pentru a avea ce îngrădi. Pare un sofism, dar e unica explicaţie logică pe care o găsesc acum. Dacă nu ar exista libertatea de expresie, ce altceva ar putea vâna domnii de la CNCD? Oricum, conceptul de „delict de opinie” este subtil evitat de membrii CNCD. Însă doar conceptul…

Dar să vedem cine controlează de fapt CNCD-ul. Această instituţie a Statului, cu atribuţii poliţieneşti (poate da amenzi), este împlinirea visului tuturor organizaţiilor nonguvernamentale mai mult sau mai puţin libere de conştiinţă. De asemenea, este sprijinul, cu „patalama” de la Stat, a tuturor organizaţiilor nonguvernamentale care, în numele unor minorităţi cu probleme mai mult sau mai puţin reale, trăiesc şi prosperă, şi nu pe bani puţini. CNCD-ul are, prin structura sa, multe afinităţi ideologice cu aceste organizaţii. Multiculturalismul, corectitudinea politică, noua toleranţă sunt crezuri comune atât pentru CNCD cât şi pentru gruparea de organizaţii nonguvernamentale de stânga ce visează la o lume de roboţei zâmbitori şi tâmpi.

Duşmanii lor comuni sunt conceptul de majoritate (mai ales că nu pot întruni majoritatea în favoarea opiniilor lor, decât doar atunci când se întâlnesc între ei), credinţa religioasă ca şi orice formă de viziune filosofică sau politică ce e de părere că mai există adevăr prin lumea aceasta. (Desigur, alt adevar decat cel proclamat de „multiculturalism”.)

Indiferent de parerea dumneavoastra fata de prezenta icoanelor in scoli, gândiţi-vă şi la modul în care a putut CNCD să dea justifice eliminarea icoanelor din scoli. Una dintre formulările petiţionarilor cu câştig de cauză la această neo-inchiziţie era, de exemplu, aceea că icoana Maicii Domnului întreţine o „atmosferă ostilă şi degradantă, contribuind la inferiorizarea femeii”. Sa te crucesti nu alta!?! Acesta nu e un exemplu care arată doar cum gândesc petiţionarii cu câştig la CNCD, ci spune multe chiar despre felul în care cei din interiorul CNCD-ului gândesc.

Ca urmare, a fi chemat azi de către CNCD este la fel de riscant şi la fel de legal ca şi a fi chemat, înainte de 1989, în faţa Securităţii. CNCD-ul, ca şi Securitatea, NKVD-ul sau Gestapo-ul au fost şi sunt, oficial, instituţii ale Statului. Neoficial, ele au reprezentat şi (în cazul CNCD-ului) reprezintă doar o formă protejată de lege de impunere a unei viziuni ideologice. Cetăţeanul român convocat de CNCD este pus în situaţia ingrată de a respecta o lege care îl aşază nu în faţa unei instanţe obiective, ci în faţa unei instituţii care este aproape exclusiv motivată ideologic. Iar în faţa unei instanţe care are în spate o ideologie poţi fi sigur că numai dreptatea nu are câştig de cauză.

În Occident lucrurile stau chiar mai rău decât în România. Acolo bună parte din populaţie a fost deja „dresată”, iar vocile opoziţiei sunt reduse la tăcere. Cei care neagă Holocaustul sunt băgaţi direct în închisoare (si in Romania e la fel, doar ca nu s-au intamplat deocamdata astfel de cazuri). Cazuri în care preoţi sau pastori au fost sancţionaţi penal sau contravenţional pentru că au citat (din Biblie!) că homosexualitatea este un pacat, se regăsesc din Canada până în Suedia.

O dezbatere publică serioasă despre CNCD şi despre necesara lui desfiinţare trebuie să aibă loc. Nimeni nu trebuie să mânuiască dreptul legal de a-i împiedica pe oameni să fie liberi. Nimeni nu trebuie să dicteze majorităţii ce să creadă, ce să spună sau dacă are sau nu dreptul de a avea icoane pe pereţi. Şi dacă puterea judecătorească din România nu şi-a asumat acest drept, cu atât mai puţin trebuie el acordat unei instituţii care, până acum, nu a făcut altceva decât dovada constantă că este cel mai mare duşman instituţional al libertăţii din România.

Victime ale corectitudinii politice.

Putine lucruri ma enerveaza mai mult pe lumea asta decat ipocrizia! Vreau sa vorbesc despre un „scandal mediatic” care a „zguduit” Romania. Niste filmulete xxx cu o profesoara de franceza au fost puse pe un site. In filmulete, aparea profesoara si sotul ei. Cum au ajuns acele filmulte pe net, nu se stie: cei doi soti neaga faptul ca le-ar fi postat (ceea ce e cat se poate de logic; cine e atat de nebun incat sa-si taie singur creanga de sub picioare?). Ca o reactie, absolut abuziva, inspectorii scolari au dat-o afara pe profesoara din comisia de bac. Mai mult, ea a fost fortata sa demisioneze din functia de directoare de scoala; si e posibil sa fie exclusa din invatamant! Si asta, in fond, pentru ce? PENTRU CA A FACUT SEX CU SOTUL EI!!!

Atitudinea mass media m-a ingretosat – desi nu ma mira deloc. Toate televiziunile au prezentat pe larg acest „caz”. A fost difuzat pe post inclusiv filmuletul respectiv! Practic, au intrat toti cu bocancii plini de noroi (ca sa nu zic cacat) in viata privata a profesoarei! Nici nu mai zic ca legile au fost incalcate, devreme ce filmuletul respectiv prezinta imagini dintr-un spatiu intim (si conform declaratiilor profesoarei, filmuletul a fost pus pe net fara stirea ei; deci in mod ilegal!). Oricum, asta denota nivelul de „moralitate” al acestor „deontologi” de profesie! In goana dupa senzational, calca pe cadavre; distrug viata unor oameni!

Mi-e sila insa si de altceva: de ipocrizia puritana crunta care domneste in societatea romaneasca! La urma, urmei – ce a facut rau, doamna profesoara? S-a futut cu sotul ei! Cu asta sunt de acord si cei mai habotnici credinciosi! Nu era calugarita; nu era o „destrabalata”, ci o femeie maritata la casa ei! In ce regulament scolar sta scris ca profesorii trebuie sa fie calugari?! Ce lege a statului roman a incalcat profesoara (nu ii dau numele, pentru ca e irelevant) pentru a fi sanctionata de ministerul educatiei? „Dictatura virtutii” si „dictatura opiniei publice” sunt printre cei mai mari inamici ai libertatii!

Un alt caz pe care au curs rauri de cerneala si s-au facut mii de ore de reportaje tv este cel al fetitei de 11 ani „violata” de unchiul ei de 18 ani. Ambii tigani. Asta ar trebui sa spuna multe – fiindca in cazul acestei etnii, sexul intre minori (sau/si aproape minori) e ceva frecvent. Din pacate pentru ea, fetita a ramas insarcinata. Bineinteles, statul roman, corect politic, a decis ca fetita nu are dreptul sa nasca, fiind obligata sa avorteze! M-au socat, ca sa folosesc si eu un cuvant corect politic, fluviile de ipocrizie si de falsa compatimire care au curs pe aceasta tema! Si de asemenea, faptul ca nici macar un comentator tv sau (para)psiholog de serviciu nu a spus nici un cuvant despre ceea ce ar vrea sau nu fata respectiva! Ea a fost condamnata la avort, fara drept de apel!

5 Responses to Despre corectitudinea politica.

  1. Mihai spune:

    Incearca sa iti argumentezi ideile in masura in care nu vb doar pt cei care sunt dipusi sa impartaseasca sa aiba prejudecati.
    Amesteci lucruri rele cu lucruri bune sau fara miza. De ex prin ce este CRETINA ideea de fumat pasiv? E absurd sa treci asa repede peste. Nu e buna atitudinea asta de Gica contra. Nue buna de loc. Asta blocheaza spiritualitatea si ratiunea. Ia cum vrei ce spun, dar ar fi folositor sa ma intelegi, nu sa te sperii de fiecare chestie electronica noua, ca fiind un plan universal bla/bla. Sa stii ca contibui fundamental prin atitudinea ta spirituala, culturala la saracia generala sufleteasca si mentala tipuc moerna. Cauta un soi de echilibru, de REZONABILITATE fecunda. Cauta sa apreciezi, sa construiesti nu sa semnam disperati petitii fara succes. In fon impartasim multe idei comune doar ca eu m/am saturat de GOLUL de nimicul in care traim. Nu poti sa faci proteste pt orice. Nu poti sa faci proteste ca copiem la Bac, ca furam, ca nu scriem carti, ca citim ziare proaste, ca mintim, ca violam, ca facem bascalie prea multa, ca suntem legionari, homosexuali etc. Nu asa se rezolva problemele. CUM? Nu stiu sa yic pana la capat. Cred ca cazand pe ganduri, citind, fiind crestinia devarati, scriind carti serioase, fiind prietennosi, facandu/ne treaba la locul nostru, nemaifiind atat de nemultumiti sio incrancenati. Raul e o realitatea fata de care nu protesteyi, ci una pe care o inlocuiesti cu binele. Nu sunt extremist cu ce zic, faci bine ce faci, gandeste.te insa si la ideea asta a mea de aici, prost exprimata. Salutari . Na ca si eu am protestat!

  2. administrator spune:

    Ideea de fumat pasiv e cretina (poate termenul e nepotrivit) in masura in care e folosita pentru a justifica impunerea unor restrictii orwelliene fumatorilor. Nu zic fumatul pasiv nu poate afecta sanatatea unui nefumator (ca mine) cu un epsilon>0, dar contributia e foarte mica in comparatie cu alti factori nocivi.

    Imi cer „scuze” ca sunt prea negativist si nu vad lucrurile decat in negru, dar asta tine si de temperamentul meu si de modul de a privi lumea. Dar pe de alta parte, nici nu prea vad motive obiective de optimism. E frumos sa spunem „sa vedem si partea frumoasa a lucrurilor”, dar intrebarea e daca exista o asemenea parte?! Nu ne pacalim oare singuri? Una din legile fundamentale ale fizicii (principiul al doilea al termodinamicii) afirma ca tendinta naturala e trecerea de la ordine la haos. Si pana la urma, viata omului ce este? Te nasti, cresti, apoi intri intr-un proces de degenerare si mori! Are vreun sens „absolut”?!

    Inca un lucru. Nu imi propun sa fiu un „mantuitor” al lumii sa aduc solutii universale. Eu doar dezvalui raul aici. Sunt spectatorul infuriat si sictirit care fluiera de pe marginea terenului. Nu am pretentia de a aduce solutii, pe care dealtfel nici nu le vad. Ca imi duc viata intr-un „gol spiritual”, de acord.. dar daca aveam cu ce sa-l umplu mai stateam sa scriu bloguri?!

  3. Cialis spune:

    j7NeAO Excellent article, I will take note. Many thanks for the story!

  4. mirela spune:

    observ si eu in fiecare zi ceea ce se intampla in jurul meu .nu e mare lucru sa vezi .in plus mi se cere sa ma integrez.am 3 copii supusi violentei zilnice si un sot superstressat de frica zilei de maine.n am gasit ceva mai bun de facut in conditiile astea decat sa ma tin aproape de maica domnului si sfinti.sincer traim din miracole.nu mi fac prea multe griji pentru viata politica . ii rog pe cei de sus ca pe mine nu ma mai duce mintea.oare cum ar fi o lume fara griji…

  5. […] creștinismul ! Valoarea Europei stă în norma creștină, normă care astăzi este sufocată de corectitudinea politică. Nu este normal, ba chiar nu este admisibil ca în Marea Britanie, țară eminamente creștină, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: